În Duminica a III-a după Paști, Biserica Ortodoxă le cinstește pe femeile mironosițe, cele care au venit la mormântul Mântuitorului „dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric” (Ioan 20,1), purtând în mâinile lor mir de îngropare și în inimile lor o credință arzătoare.
Deși erau simple femei, într-o vreme în care mărturia lor nu conta în fața legii, ele au arătat curaj mai mare decât ucenicii, care stăteau ascunși de frica iudeilor. Nu au fost reținute nici de întunericul dimineții, nici de sigiliul pus pe piatra mormântului, nici de garda romană. Le-a condus iubirea pentru Hristos – o iubire care nu cere explicații, ci se jertfește în tăcere.
Pentru această credință, ele au fost primele care au primit vestea Învierii și prima chemare:
„Duceți-vă și spuneți ucenicilor că a înviat Domnul!” (Matei 28,7)
Așadar, primele vestitoare ale Învierii nu au fost apostolii, ci aceste femei smerite și curajoase, cinstite de Biserică drept „întocmai cu apostolii”.
Această duminică este și un prilej de recunoștință față de toate femeile credincioase care duc mai departe, zi de zi, tăcut dar temeinic, viața Bisericii și a familiei: mame, bunici, soții, fiice, surori – mironosițele zilelor noastre.
Să ne plecăm inimile în fața lor și să mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste prezențe luminoase care, asemenea mironosițelor din Evanghelie, stau lângă cruce în vreme de încercare și duc mai departe vestea Învierii în inimile celor din jur.
Hristos a înviat!
La mulți ani binecuvântați tuturor femeilor purtătoare de mir – al credinței, al rugăciunii și al iubirii jertfelnice!
